Propoziții cu ortograma „s-o”

Explicație 1: „s-o”= cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: conjuncția „s-(să)” + pronumele „o”; de asemenea, marchează eludarea vocalei „ă” (s-o=să o)

Exemple:



  1. Mergem s-o anunțăm pe bunica de plecarea noastră.
  2. Am vrut s-o sunăm aseară, dar era deja prea târziu.
  3. Nu am s-o mai văd niciodată.
  4. A venit s-o cunoască pe noua mea prietenă.
  5. Mi-a împrumutat cartea ca s-o citească în weekend.

Explicație 2: „s-o” = cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: pronumele reflexiv „s-” (pe sine, se, s-) + auxiliarul „o” care formează perfectul prezumtiv în limba română la persoana a III-a singular (viitorul lui „a fi” + participiul verbului de conjugat: voi fi, vei fi, va fi, vom fi, veți fi, vor fi sau oi fi, ăi fi, o fi, om fi, ăți fi, or fi ).



  1. S-o fi dus să se întâlnească cu prietenii lui.
  2. Nu știu dacă s-o fi certat sau nu, dar cert e că nu ma vrea să-l vadă.
  3. S-o fi găsit cineva care s-o ajute.
  4. S-o fi speriat din cauza glumelor voastre.
  5. Trebuia să ajungă până acum la noi, poate s-o fi rătăcit.