Explicații pentru ortogramele „i-ar” și „iar”

  • Se scrie i-ar atunci când urmează o acțiune:El  i-ar spune adevărul, dar se teme de reacția lui. Vezi explicația de la ortograma s-a.

”i” – pronume personal, persoana a III-a, iar ”ar” este verbul auxiliar, persoana a III-a singular și plural (are aceeași formă) care ajută la formarea modului condițional-optativ ( eu aș spune/ tu ai spune/ el ar spune/ noi am spune/ voi ați spune/ ei ar spune).

N.B. : Pe baza aceleași reguli s-au format toate ortogramele , în funcție de persoana subiectului:(eu) i-aș, (tu) i-ai, (el/ea)  i-ar, (noi) i-am, (voi)  i-ați, (ei/ele)  i-ar; (eu)  l-aș, (tu) l-ai, (el)  l-ar, (noi)  l-am, (voi) l-ați, (ei/ele) l-ar, (eu)  m-aș,  (tu) te-ai, (el/ea) s-ar, (noi) ne-am, (voi) v-ați, (ei/ele)  s-ar etc.


  • Se scrie iar atunci când: este adverb de întărire și este sinonim cu ”încă”, ”din nou”: Iar l-am văzut chiulind. Iar vorbești tare. Iar vii să ma deranjezi. Mă sună iar și iar.
    • Pune în discuție două acțiuni, este sinonim cu ”dar” sau ”și”: Vreau să ies la plimbare, iar afară plouă. Maria a rămas acasă, iar Gelu a plecat la teatru.

5 thoughts on “Explicații pentru ortogramele „i-ar” și „iar””

Un comentariu te poate ajuta

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.