Explicația ortogramelor „a-i” și „ai”

1. Se scrie a-i întrucât cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: ”a” – formă auxiliară care ajută la formarea infinitivului  (a merge), a  și ”-i” – pronume personal, forma neaccentuată, persoana a III-a, sg. (lui/îi/-i).


1. L-am chemat pentru a-i spune ce trebuie să pregătim pentru excursie.

2. Se scrie ai atunci când: a. este prezentul verbului ”a avea”, pers. a II-a, sg.; b. verb auxiliar care ajută la formarea perfectului-compus/condiționalului prezent și trecut, pers. a II-a, sg.; c. formă auxiliară care ajută la formarea pronumelui posesiv (ai mei, ai lui, ai tăi etc.)

Tu ai multe povești interesante de spus. ai – prezent


Tu ai vrut să mergem la munte, dar ceilalți nu au fost de acord. ai vrut – perfect-compus

Tu ai vrea să facem proiectul împreună, dar n-am timp. ai vrea – condițional, prezent

Tu ai fi vrut să facem proiectul împreună, dar nu am avut timp. ai fi vrut – condițional, trecut

Ai noștri sunt plecați la țară. Se vor întoarce diseară. ai noștri – pronume posesiv

Un comentariu te poate ajuta

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.