Conjugarea verbului „a avea”. „Să aibă” sau „să aibe”?

Observăm în jurul nostru că verbul „a avea” este folosit, constant, în mod greșit. Așadar, oamenii nu vor să aibă, ei vor să aibe. De ce? Simplu. Pentru că nu știu să îl conjuge corect. Iată mai jos conjugarea verbului „a avea” la modul conjunctiv: eu să am                noi […]

Scrierea cu „â” și „î”. Exemple și propoziții

Regula pentru scrierea cu „â” și „î” este simplă, dar chiar și așa există persoane care nu știu când un cuvânt trebuie scris folosind „â” și „î”. Explicația: Atunci când litera se află în interiorul cuvântului, se folosește întotdeauna „â”. Atunci când cuvântul începe sau se termină cu această literă, folosim întotdeauna „î”. Exemple „â”: […]

Scrierea corectă cu cratimă

Cratima, bat-o-ar vina, se pare că este semnul ortografic cu cele mai multe funcții. Și asta n-o spunem noi, ci Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii române (adică DOOM-ul). Așa că, vă propun să vedem ce ne spunem dicționarul. Aflăm așa: Cratima poate avea caracter permanent, în structuri precum dă-l, s-a rupt, într-un, astfel […]

Cum se scrie corect: „într-adevăr” sau „întradevăr”

Conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, forma corectă este „într-adevăr”. Exemple: Într-adevăr, Nadia a fost cea care a primit 10 la Olimpiadă. Am zis, într-adevăr, că voi pleca într-o excursie.

Propoziții cu „oarecum” și „oare cum”

Această situație este, oarecum, hilară. Nu poți face totul dar ai putea, oarecum, încerca. A făcut el ceva, oarecum. A vorbit, oarecum, și despre tine. Oare cum plănuiește el să își petreacă vacanța? Toți se întreabă: oare cum va fi anul viitor?

Cum se scrie corect: „apține” sau „abține”?

Cuvântul corect este „abține – a se abține” și are înțelesul de „a se stăpâni”, de „a nu se exprima”, „ a se opri”, „a se înfrâna” etc. Scrierea corectă a acestui cuvânt este cu litera „b” și nu cu „p”, deoarece cuvântul provine din latinescu „abstinere”. Exemple: Mă abțin de la mai multe comentarii. […]

„Îmi” sau î-mi. „Îți” sau „î-ți”

Pronumele personale nu se scriu niciodată dezlegat: Eu, mie, îmi, -mi, Tu, ție, îți, -ți, El, lui, își, îi, -i, Ea, ei, își, îi, -i, Cu cratimă se poate scrie atunci când este legat de o altă parte de vorbire, în cazurile genitiv dativ, prin eliminarea sunetului î: Dă-mi (să îmi dai, mie) Fă-ți (să […]

Propoziții cu „decât” și „de cât”

Nu am decât 10 lei în portofel. Decât să mă plictisesc stând degeaba, mai bine citesc o carte interesantă. A preferat să iasă la o plimbare decât să te aștepte ore înșir în casă. De cât timp locuiești în acest bloc? Nici nu mai țin minte de cât timp am fost plecați din țară. Să […]

Propoziții cu „oricum” și „ori cum”

Nu m-am supărat că nu a vrut să ma ia cu el, pentru că oricum nu îmi place muzica rock. Oricum, ceea ce a făcut Elena este greșit și va trebui să-ți ceară scuze. Îmi place să mănănc friptură oricum: și cu mâna și cu tacâmuri. Să vă hotărâți cum facem până la urmă, ori […]

Propoziții cu „oriunde” și „ori unde”

Voi veni oriunde este nevoie. Oriunde va fi să plec la studii, tot vom rămâne bune prietene. Hai să jucăm de-a v-ați ascunsa. Pun pariu că oriunde vă veți ascunde, eu vă voi găsi. Să mergem să mâncăm ori unde am fost de ziua Manuelei, ori unde s-a deschis noul local. Găsești această carte ori […]

Propoziții cu „oricând” și „ori când”

Oricând va dori să mă viziteze, va fi așteptată cu drag. Îți împrumut această carte oricând vrei să o citești. Cere-mi ajutorul oricând, căci nu te voi refuza. S-a lovit la picior ori când a jucat fotbal, ori când s-a cățărat în măr. Am să te sun ori când se întoarce mama, ori după ce […]

Propoziții cu „nici când” și „nicicând”

Nu ai vrut să mergi cu mine la plimbare nici când te-am sunat eu, nici când te-a sunt Irina. Nici când ai să ai tu nevoie de ajutor, nu voi putea să ți-l ofer. Nu mă interesează nici când pleci, nici când vii. Nu am fost atât de bucuroasă nicicând. Nicând nu e prea târziu […]

Propoziții cu „altădată” și „altă dată”

Bătrânii spun mereu că altădată copiii erau mai cuminți, dar eu nu cred asta. Altădată îmi plăcea să beau ceai la micul-dejun, dar acum prefer cafeaua. Fetele nu aveau voie altădată să meargă la școală sau să voteze. Maria m-a rugat să aleg altă dată pentru a organiza acest eveniment, pentru că ea va fi […]

Propoziții cu „nici de cum” și „nicidecum”

Te rog să stai cuminte. Nu îmi place nici de cum te-ai comportatat acasă la Maria. Nu îmi place nimic la acest artist: nici de cum vorbește, nici de cum cântă. Învățătoarei nu îi place nici de cum te pregătești pentru ore, nici de cum te comporți cu ceilalți colegi. Nu știu ce s-a întâmplat […]

Propoziții cu „nu mai” și „numai”

Nu mai vreau să mă trezesc așa de dimineață în fiecare zi. Inițial a zis că va merge cu voi, dar acum nu mai vrea. Du-te și salută-l pe bunicul de plecare pentru că nu mai stă mult. Nu înțeleg de ce s-a supărat, i-am zis numai să nu întârzie prea mult. Am numai 20 […]

Propoziții cu „demult” și „de mult”

Nu te-am mai văzut demult. Demult nu s-a mai făcut o adunare atât de mare. Totuși, povestea de o vreme de demult. Demult am vorbit cu tine despre problema asta. Vorbim de mult timp aici. Cât de mult poți să stai fără să faci nimic. Nota de la bac contează cam atât de mult. Nu […]

Cum se scrie corect: „la o parte” sau „laoparte”

Deși internetul este împânzit cu forma legată, „laoparte” nu este forma corectă. Conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția 2010), singura formă acceptată este locuțiunea adverbială „la o parte”. Exemple: M-am dat la o parte. Să lăsăm problemele la o parte și să discutăm despre soluții.

Propoziții cu „o dată” și „odată”

Cozmin a ajuns odată cu profesorul. Încearcă să termini odată, te rog. Odată a venit la mine să-mi ceară socoteală. Mi-a vorbit despre o dată din anii lui de tinerețe. A zis o dată, de două ori, de trei ori. Pentru test, vă puteți alege voi o dată oarecare din luna octombrie.

Cum se scrie corect: „alt fel” sau „altfel”

„Alt fel” se scrie corect, dezlegat, atunci când se referă la un tip sau model diferit față de ceea ce se discuta. De exemplu: „Doresc și un alt fel de mâncare. „Altfel” se scrie corect, legat, când este adjectiv și este sinonim cu „diferit”: Altfel spus, nu vreau să mai discut. Mai multe exemple si […]

Propoziții cu „de vreme” și „devreme”

Nu a venit mai devreme decât era necesar. David s-a trezit devreme ca să ajungă la timp. Nu poate venit atât de devreme pentru această întâlnire. Vezi cum faci să ajungi mai devreme. Mâine ar fi prea devreme.   La meteo se vorbește de vreme. Mereu se plânge de vreme.

Propoziții cu „degrabă” și „de grabă”

A venit degrabă ca să termine ce avea de făcut. Nu mă pot trezi degrabă. Vorbea, mai degrabă, despre o altă lume.   Se culcă pe o ureche când vine vorba de grabă. Discută de grabă, dar el este un leneș. De grabă mare se sperie omul lent.

Propoziții cu „alt fel” și „altfel”

Comandăm un alt fel de mâncare. Nu poate executa un alt fel de indicații față de cel cu care ne-am obișnuit. E timpul să vorbim altfel. Mereu îmi explici că nu știu să mă comport altfel. Există un altfel de aer în aceste zone.

Cum se scrie corect: „de vreme” sau „devreme”

Ambele variante sunt corecte, dar sensurile sunt diferite. „Devreme” este un adverb și se referă la timp. Exemplu: M-am culcat devreme aseară. „De vreme” este o locuțiune care se referă la vreme (din punct de vedere meteorologic). Exemplu: Mereu se plânge de vreme, dar nici nu poartă haine mai groase. Mai multe propozitii cu devreme […]

Propoziţii cu “deloc” şi “de loc”

Nu a făcut deloc ceea ce i-am zis eu. E mai bine să faci ceva decât deloc. Poate ar trebui să se gândească decât să nu asculte deloc. De loc, el este din Piteşti. Nu cred că e vorba de loc în ceea ce priveşte noul parc. Discuţia s-a aprins când au început să discut […]

Biscuit sau biscuite

Conform “Dicţionarului Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române” forma corectă pentru singularul substantivului “biscuiţi” este biscuit. Exemplu: Doresc un biscuit din pachetul tău. Proiectul tău nu valoarează nici cât un biscuit.

Formele de plural și de genitiv-dativ pentru „favoare” și „savoare”

Chiar dacă sunt asemănătoare la forma de singular, cuvintele „savoare” și „favoare” diferă la plural și la genitiv-dativ. Astfel: Forma de plural: „favoare”  este „favoruri”: I-am făcut o favoare. Mi-a întors două favoruri. „savoare” nu are formă de plural. Forma de genitiv-dativ: „favoare” este „favorii”: Au fost cuvinte premergătoare favorii pe care avea să mi-o […]

Iașul sau Iașiul?

În GRAMATICA LIMBII ROMÂNE editată de Academia Română, singura mențiune legată de substantivul propriu „Iași” la forma articulată este „Iașiul”. Nu se specifică dacă există alte forme articulate ale acestui cuvânt, precum „Iașul”. Dar, urmând modelul celorlalte substantive, de pildă „București” – „Bucureștiul”, „Botoșani” – „Botoșaniul”, „Vaslui – „Vasluiul”, este mai logic să păstrăm „i”-ul, […]

„Veți” sau „ve-ți”

Ori de câte ori intru pe internet, mi se întâmplă, cel puțin pe una dintre paginile pe care le accesez, să găsesc în articole sau în comentarii cratimile puse oriunde, numai acolo unde trebuie nu. Dragilor, verbele care se termină în „ți” NU CONȚIN CRATIMĂ. Sunt verbele de la persoana a II-a, plural, la modul […]